să aruncăm din noi toate ușile închise
să construim cimitire în locul buzelor
îmbrățișări
într-un ochi de sticlă să cultivăm
până nu ne mai rămâne nimic
necheltuit în viața asta

pasărea se aruncă după folosire mi-ai spus
din gura animalului care trece strada
crezând că este un om eliberat din alt om
în pielea căruia toate culorile au fost bătute în cuie
(să dureze ți-am spus)
orice durere cinstită trebuie să o păstrezi în suflet
la fel cum fluturele privește libertatea prin geamul insectarului
să muști din mușcătura mea
la fel de adânc cum te cheltui eu
pe băutură